Cat de adevarata este zicala asta sau proverb ce o fi. Eu o pot adapta putin si as spune ca “prietenul adevarat la nevoie se cunoaste”, am 26 de ani si dupa o discutie pe mess cu amica mea Natasa Roman , am ajuns sa ma intreb daca am cu adevarat un prieten adevart. Adevarul e ca am foarte multi amici, dar sunt doar amici, adica nu ma pot “plange lor” de toate problemele mele. Discutia cu Natasa m-a pus pe ganduri si dupa multe “cercetari” in mintea mea am ajuns la concluzia ca fratemiu, Vali, e cel mai bun prieten al meu, poate si apropierea de varsta dintre noi ma face sa cred asta, poate si felul lui si al meu de a fi, nu stiu, ideea e ca asta simt, simt ca lui ii pot spune tot ce e in angoasa mintii mele. E adevarat ca si parintii sunt persoane care ma sprijina in tot ceea ce fac, dar totusi Vali e cel cu care ma pot sfatui cat mai mult…
Vor fi unii care vor zice ” da bre, dar e frate-tu e normal sa fie asa”, eu zic ca nu e chiar asa, adica stiu o gramada de amici care au frati, sau surori cu care nu se inteleg asa cum ma intaleg eu cu fratemiu, chiar si eu am un frate mai mare, cu care nu sunt chiar asa apropiat. Am o gramda de amintiri placute cu Vali, nu mi-ar ajunge postarea asta sa descriu cu lux de amanunte cate intamplari placute, dar si mai putin placute am cu el.
Cati dintre voi aveti cu adevarat prieteni?
Pentru incheiere nu vreau decat sa iti zic “Multumesc fratemiu!, pentru ca existi!”
Filed under: Gramezi, Personal
